Înscrieri Devoratori~

Pentru cei care vor să fie Devoratori, formularul de înscriere se află mai jos.

Cod:

[b]Nume complet:
Varsta:
Exemplu de rpg:[/b]

La exemplu, scrieţi în minim 10 rânduri cum torturaţi sau ucideţi pe cineva.

Nume complet: Urakumi Ruki
Varsta: 15
Exemplu de rpg:

Fiecare jignire, fiecare cuvând urât adresat lui nu erau băgate în seamă la început însă totul are și un început.Nimic din ceea ce auzise nu se uitase, totul rămăsese stocat ca întrun stick in amintirile lui și de fiecare dată când auzea o nouă insultă focul era din ce în ce mai mare până când... totul iese la iveală, și, fără să-i mai pese de urmări Riku devine din acel băiat timid și corect un monstru greu de oprit. Nimic nu mai rămâne la fel și copilul de cinsprezece ani incepe să iubească sângele.
Așa a fost și cu Maria, (mai mare decât el ) prima care la întâlnit și s-a certat cu el. Începutul a fost ignorat de Riku dar pe parcurs, fata a început să sară calul. Băiatul a încpeut să creadă că e vina lui dar mai târziu , realitatea află el că nu era aceea. Dorind să se răzbune , i-a trimis fetei o scrisoare prin care spunea că era chemată de X-ulescu, să vorbească ceva cu ea. Vechi trucul, însă a mers. Când ea a ajuns, băiatul a avut grijă șăo impietrească pentru câteva secunde.
” Știi că aș putea scăpa de tine ușor, doar sunt un vrăjitor” i-a spus în timp ce o așeza pe un fotoliu prăfuit o legă și se așeză în fața ei. Repetă vraja care o țintui pe fată acolo și trase un scaun lângă ea. ”Ești doar un gunoi al societății în care trăim, nu ai ce căuta pe pământ” a spus și i-a tăiat una dintre palme. O auzi țipăând și la sfârșit râse încet. ” Durerea fizică nu este ceva rău... gândeștete doar că o să se terminte curând” spuse puștiul de cinsprezece ani. Făcu la fel și cu cealaltă palmă, care căzu pe parchetul vechi și plin de praf. Nu se simțea rău pentru că făcea ceea ce făcea... mai ales unei fete, ba chiar se simțea eliberat ( nu în fiecare zi avea ocazia să se răzbune pe toși și toate ) Maria bolborosi ceva, el însă nu o auzi... sau nu dori să o audă. Luă o buzată de scotch pe care o infășură in jurul picioarelor ei, urcă apoi spre abdomen și se opri. Fotoliul era imbibat cu sângele ei. Luă o cutie de ace și începu să îi le înfigă unul câte unul in picioarele fetei, până nu se mai vedea deoc. O auzea pe aceasta cum plânge âncă tot ce făcea era să își continue tortua și să mai îi explice câte ceva despre viață.
O minte de cisprezece ani, plină de sânge și de culori întunecate. Riku nu este mereu ceea ce pare, dar este slab. Maria a murit în cele din urmă iar el nici nu s-a deranjat să-i mute corpul fărăsfulare. L-a lăsat acolo, fără să-i pese că l-ar găsi cineva. La sfârșit l-a privit ără nici un regret, a zâmbit larg și parcă lipsit de orice grijă și a plecat de acolo. ” A fost doar vina ta” a spus la sfârșit și a închis ușa încăperii. Totul a rămas doar niște date stocate pe acel stick.

Nume complet: Kim Park Seung
Varsta: 17 ani
Exemplu de rpg:
Se gândea la cel mai bun prieten al lui în acele momente . Ce ar fi crezut despre el dacă ar fi aflat ce face el acum ? Ah, ce nu ar fi crezut ? Oricum nu l - a iertat nici când a chinuit acea amărâtă de pisică . Oftează , ciufulindu - şi părul . Semnul întunecat era atât de aproape încât nu putea să îl rateze . Nu acum , după tot ce a făcut . Îşi ia bagheta din buzunarul blugilor şi o analizează . Aproape patruzeci de centimetrii , miez din inimă de dragon ... Tot ce îi trebuie . Să îl omoare . Doar atât trebuie să facă . Nimic greu , nu - i aşa ? Nu e nimic greu în a - ţi omorî prietenul care ţi - a fost până şi frate în unule momente ... Loveşte cu pumnul peretele . Tace . Nu o să ţipe . Îşi aranjează jacheta , aruncă bagheta la loc în buzunar şi o ia în jos pe scări , se întoarce la colţul străzii , mai face doi paşi şi este acolo . " O să îmi pară rău , nu , Mike ? " gândeşte el , lovind în uşă . Tânărul îi deshcide zâmbitor . " Nu bănuieşti deloc că sunt pe punctul de a te omorî ? " îşi mai spune .
" Hei , Mick , să ştii că îmi pare extrem de rău ... " spune către el , scoţând bagheta din buzunar . Un singur cuvând . Atât . Poţi . Poate . " Ava ... "
" Mda, şi mie îmi pare rău , Kim ... " spune .
" ...da kedavra ! "
Şi moare . Nici măcar nu a strigat . Nu a ripostat . Park se trânteşte în genunchi epste cadavrul lui şi începe să plângă . Eşti Devorator acum , nu ? Tot ce trebuia să faci a fost să îţi omori fratele , unul din Ordin . Nimic greu , nu - i aşa ?

Nume complet: Lee Hong Ki
Varsta: 17 ani
Exemplu de rpg: Nu ţi -e frică de un om care este pe punctul de a te omorî ? Mie mi - ar fi . Aş muri de frică dacă un tip ar avea o baghetă fixată în dreptul inimii mele , gata să rostească acele două cuvinte . Zâmbesc către tânăra care mă sfidează cu privirea . Zâmbesc într - un fel dulce , tipic mie în general . Îmi dau bretonul din ochi . Nu ştiu nici măcar cine este această fată pe care trebuie să o omoar . Şi , până la urmă , ce îmi pasă mie ? Atâta timp cât o omoar şi voi ajunge Devorator şi nu voi mai trebui să mă speriu de nimic . Voi fi atât de presus faţă de ceilalţi încât se vor speria de mine . Dar fetei ăsteia ... De ce nu îi este frică ? De ce nu plânge , de ce nu mă loveşte când stă atât de aproape de mine ? De ce ? De ce de ce?!
" De ce nu ţi -e frică de mine ? Te voi omorî . " mă aud spunând fără să gândeasc .
" Pentru că nu mi - e frică de moarte . "
Nu ţi -e ... Ce proastă eşti . Moartea doare . Vei pierde tot ce ai adunat în aceşti opişpe ani . Tot ce ai muncit ... Şi ţie nu îţi este frică ? Eşti o proastă , mă auzi ? Nu , nu mă auzi . Acestea sunt doar gândurile de faţadă . Te respect , de fapt . Dar nu îţi pot spune .
" Îmi pare rău . " De ce am spus asta ?! " Avada Kedavra ! "

Nume complet: Alyssa Julliett DuPont.
Varsta: 16 ani.
Exemplu de rpg:
Privirea ei rece o urmări pe cea a dragului ei Vladimir . Şi când spunea " drag " , nu o făcea pentru o formă dispreţuitoare de afecţiune , pe care nici într - o mie de ani nu i - ar fi purtat - o .
" Iubito , ai venit " , spuse el aparent calm , deşi Alyssa îl vedea clar tremurând , dar nu chiar de frică . Totuşi ceea ce spusese el o făcu să râdă , un râs rece şi uşor isteric ce îi fu răsplătit cu pivirea îngrozită a brunetului . O amuza tupeul şi deopotrivă prostia lui . Întotdeauna crezuse că ocupa spaţiul degeaba , iar când aflase şi că făcea parte din Devoratori avusese un singur lucru de spus , că cei care - l primiseră fuseseră tâmpiţi . Şi totuşi iată - l acolo , atât de relaxat pe dinafară , chiar dacă mai avea puţin şi o lua la fugă .
" Da , iubitu , am venit " , spuse frumoasa roşcată , iar glasul îi sunase dulce dar ostil totodată . Râse din nou , amuzată de ceea ce zisese . Făcu un pas , tocurile ei lovind puternic caldarâmul . Îşi trase gluga de pe cap şi îşi aranjă părul ciufulit . Nu putu să nu observe privirea plină de admiraţie a tânărului , dar în loc de mândrie , simţi repulsie . Ar trebui să fi ca el " , spuse fără să - şi dea seama şi acest lucru o lăsă fără cuvinte pentru o clipă , iar gândul îi zbură la bărbatul care în ultima vreme reuşea mereu să - i distragă atenţia . Îşi scutură capul chiar dacă privirea lui îi reveni în minte şi schiţă un zâmbet crud . " Unde este ? " întrebă rece şi se apropie mai mult de el . Vladimir se dădu mai în spate până se lovi de peretele rece . Înghiţi în sec , şi chiar dacă afară erau -4 grade şi ningea , Alyssa putu să jure că transpira .
" Nu sunt la mine . Jur ! "

Vocea brunetului sunase spartă , gâtuită , dar chiar şi aşa roşcata miji ochii puţin spus , supărată . Îl privi cu o ură nedisimulată şi tare ar fi vrut să - i rupă gâtul nenorocitului . Mârâi ameninţător şi îşi scoase bagheta mult prea rapid pentru ca el să aibe timp să reacţioneze .
" Immobulus ! "
Vocea Alyssei sunase tare şi rece în timp ce rostea vraja , iar când trupul bine - făcut al brunetului fu imobilizat , roşcata se apropie de el , până când aproape trupurile li se atingeau . " Vreau colierul Vladimir , şi îl vreau acum . Nu - mi pasă că eşti Devorator , şi şti de ce ? Pentru că tu şi acel colier sunteţi calea de a deveni şi eu una ca tine . Şi din nou întreb , şti de ce tu ? " roşcata se opri o clipă analizându - i chipul şocat . Tremura mai rău ca gelatina şi îi provoca scârbă . Unul ca el nu merita să fie Devorator . Văzând că nu răspunse , fata chicoti şi - şi drese glasul . " Tu , dragul şi scumpul meu Vladimir , trebuie să mori , pentru ca eu să devin Devoratoare . Iar persoana care trebuie să - ţi ia viaţa se află în faţa ta , aşa că ai face bine să spui unde este colierul dacă vrei să scapi mai repede cu o moarte nu doarte dureroasă ! "

Spre surprinderea ei , tânărul râse ! Deşi chipul lui era crispat , el râdea . Alyssa îşi miji ochii .
" Oh te rog Alyssa , tu nicio muscă nu poţi omorâ . Ce glumă bună " , spuse continuând să râdă . Roşcata simţi cum i se urcă sângele la cap şi îşi îndreptă bagheta spre el , rostind calmă " Sectumsempra " , iar gâtul lui fu străbătut de o tăietură lungă ce se întindea până aproape de jugulară . Vraja reuşi să - i smulgă un urlet de durere din partea lui , iar asta o făcu să zâmbească .
" Şi , ce spunei ? " întrebă mustăcind şi începu să se joace cu o şuviţă de păr , în timp ce sângele lui păta zăpada imaculată .
" Bine gata , îţi spun . E la Ivan " , spuse Vladimir şi strânse din dinţi . Numele vărului ei , îi aduse un gol în stomac , dar ştia că minte .
" Minţi scârbă ! Şi o faci deşi şti că o să te găsească Dracu ! " aproape ţipă roşcata şi altă invocare a vrăjii Sectumsempra îi aduse brunetului o tăietură pe chip . Acesta urlă din nou , iar fata se hotărâ că nu mai trebuia să aştepte şi să scape de el . " Perfect , nu vrei să - mi spui . Nu - i nimic , oricum tot o să - l găsesc şi singură . Ne vedem în Iad , Vladimir " , adăugă după câteva clipe şi îl privi .
" Te rog Alyssa , nu o face . Ce ai câştiga dacă ai deveni Devorator ?

Nu îi răspunse în schimb îi analiză chipul împresurat de sânge , trupul ce se zbătea neputincios şi ochii ce practic cerşeau milă şi nu putu să nu zâmbească . Începu să rostească o vrajă finală când vorbele lui ajunseră la ea în acelaşi timp .
" Te blestem , Alyssa DuPont ! "
" Avada - Kedavra ! "
Îl văziu cum se prăbuşeşte odată cu dispariţia vrăjii de imobilizare şi tot ce făcu , fu să - şi tragă gluga neagră a robei peste cap şi să se întoarcă şi să plece .

Nume complet: Shin Daesung
Varsta: 21
Exemplu de rpg: Se trezi mahmur, şi fără niciun chef de viaţă. Tot ce s-a întâmplat aseară a fos tmult prea obositor. Devorator. Îi trebuie lui să fie Devorator. Priveşte spre cadavrul întins pe jos, cu capul ascuns într-o mare de sânge. Rânjeşte. Lupta de ieri seară a fost , într-adevăr, magnifică. Nu ar fi putut cere pentru mai mult. Îşi aduce aminte totul atât de perfect...

Citat :

- Shin, ce faci aici? o auzi întrebând pe tonul acela fericit şi dulce, care l-ar fi topit în vremurile în care era la Hogwarts. Dar acum este pe drumul de a fi Ministru şi iubita lui, care a aflat prea multe, nu va da din plisc. Zâmbeşte dulce către ea în schimb, sărutându-i buzele. Te omor, asta fac. îşi spune singur , râzând haotic în sinea lui.
- Nu am voie să te văd acum, sau ce? întrebă el simplu, rânjind, păşind înăuntru.
- Nu. Ieşi afară.Ştiu tot, Shin. Îi voi spune lui Aileen şi gata.
Proasto. Nu vei avea timp să ieşi din casă.
Shin nu mai are răbdare. Îşi scoate bagheta din buzunar şi o aţinteşte către ea. Rosteşte o vrajă simplă, Expeliarmus, pe care de la ea a învăţat-o. Nu-i aşa că lumea este plină de ironie? Nu, nu este. Surâde către tânăra care a ridicat o vrajă scut.
- Prespun că vă veţi întâlni undeva , în Rai sau în Iad, unde veţi merge... rosteşte, bombardând-o cu tot feulu de vrăji, ştiute şi neştiute de ea.
Aceasa continua doar să se apere. Nu poate să îl lovească. Nu se îndură să îl rănească pe cel de care este îndrăgostită. Ce prostie. Nu merită să îţi dai viaţa pentru el. Rânjeşte, lovind din nou. De data asta nu a mai avut timp să rosească acea vrajă scut. Shin îi prinde bagheta între degetele lui, trăgând-o spre el. O sărută pasional, dându-i ocazia să moară cu gustul lui pe buze.
Avada Kedavra! gândi.
Şi apoi căldura corpului ei a dispărut.Buzele i s-au răcit, au devenit de gheaţă.
- Idiotule, nu vei ajunge niciodată ce vrei cel mai mult! şopteşte, căzând pe podea, spărându-şi capul.

Shin zâmebşte larg, întorcând capul fetei cu două degete. Frumuseţea încă nu a părăsit-o, deşi i se vede durerea în ochi. Îi închide şi pe al lui, şi pe ai ei, ridicânudu-se. Şi acum, mama... gândeşte, sărind pe geam, încuind uşa cu o vrajă înainte. Tot ce trebuie acum este să îşi omoare mama. Da, nu este nimic greu în asta.

Nume complet: Tiffanie Johnsonne.
Varsta: 17 ani.
Exemplu de rpg:

Zgomotul produs de palma ei pe obrazul brunetului fu zguduitor. Persoanele din jur întorseseră privirile, unii uitându-se curioşi, alţii amuzaţi, alţii doar indiferenţi. Tiffanie fierbea de nervi, în timp ce-l privea pe cel pentru care până acum câteva zile ar fi putut spune că şi-ar da şi viaţa.
-Scârbă! Elissa a avut dreptate, iar eu am fost în stare să mă cert cu ea pentru tine, mârâi plină de spume şi se apropie mai mult de "iubitul" ei. De fapt fostul din acel moment. Îşi întoarse privirea spre cea de lângă el, ochii ei sclipind periculoşi.
-Şi tocmai tu? Doamne, am crezut că-mi eşti prietenă, spuse şi zâmbi sec.
-Iubito, nu-i ceea ce pare. Serios acum. Ştii că nu te-aş da pentru nimic în lume, începu tânărul să vorbească. Întinse mâna şi şi-o puse pe umărul şatenei, dar acesta se smuci, depărtându-se câţiva paşi de amândoi.
-Să nu îndrăzneşti să mă atingi, mârâi şi simţi cum i se ridică părul de pe ceafă. Ai mare noroc, că nu vă transform pe amândoi în pitici de grădină, murmură şi atinse bagheta ce stătea prinsă pe coapsă. Cei doi măriră ochii, crispându-se şi clătinară din cap. Îi privi pe cei doi şi imediat ştiu. Zâmbi dulce, schimbându-şi rapid personalitatea.
-Oh, Andy, ai dreptate. A fost o greşeală. Hai să uităm toate astea iubitule, vrei? întrebă şi se apropie de el, sărutându-l scurt. Acesta îi răspunse şi luând-o de mână, o lăsă pe cea cu care o înşelase acolo, o trase pe şatenă după el. Tiffanie se lăsă purtată prin marea de oameni, până când ajunseră într-un loc părăsit. Rânji machiavelic şi-şi scoase bagheta. O îndreptă spre el.
-Tiffanie, ce vrei să faci? întrebă acesta şi o privi uimit şi speriat.
-Ceea ce trebuia să fac de mult, murmură aceasta. Avada Kedavra! exclamă, iar trupul brunetului se prăbuşi la pământ.

Nume complet: Aldric Pier Dupont.
Varsta: 25 de ani.
Exemplu de rpg:
Nu il deranja cand cineva il privea urat, se obisnuise de-a lungul vietii sale. Era normal ca in toata acea gloata de oameni la fel sa se gaseasca unul care sa-l judece prea dur. Ce-l scotea din minti erau cuvintele ce i se aruncau fara pic de rusine si mai indrazneau si sa-l priveasca in ochi. Parea calm la inceput, dar aparentele insala. Inainte de orice furtuna exista un moment de calm.
Asa se intampla deobicei, cam in acest fel isi ochea urmatoarea prada. Uneori se simtea ca un tigru pasnic dar vesnic infometat. Putea ataca in orice moment, stiind ca putea sfasia orice. In acest caz, cu o bagheta.
Aldric isi ridica bagheta in fata acelui nigerian. Cum putea venii pe pamant sfant si sa-i arunce asa cuvinte?! De nevazut. Satenul zambii miseleste si ii arunca o vraja de imobilizare, ca mai apoi sa-l atace cu celebra vraja 'Sectumsempra', creeata de Severus Snape. Deobicei, multi incep sa urle de durere, dar nu-si pierd cunostinta. Ce ii face sa lesine complet sunt repetatele vraji de Slug-Vomiting Charm. Cand cad la pamant, le arunca unul dintre cele trei blesteme de neiertat si cel mai temut, Avada Kedavra .