The story begins right now~

Zece minute . O agonie . Mă trezesc stând pe propriul meu bagaj , cu căştile în urechi , ascultând o melodie pe care nu o ştiu . De câte ori i - am spus lui Luke , acesta fiind cel mai bun prieten , să nu mai salveze melodii despre care ştie că nu îmi plac ? Prea multe pentru mine , prea puţine pentru el . Oftez , uitându - mă în toate cele şase direcţii posibile . Ireene stă rezemată de un stâlp , uitându - se în jur . Am încercat degeaba să îi fac cu mâna . În faţa mea s - a plantat un tip de doi pe doi , cel puţin , acaparând toată imaginea suberbă pe care am avut - o până acum câteva secunde . Înjur în sinea mea şi mă ridic , cărând după mine geamantanul . Mă strecor prin spatele ei , abţinându - mă cu greu să nu râd . Mă aşez lângă ea , scoţându - mi o cască din ureche .
" Severly , I think I fall for you so severly . " ferodnez eu , jucându - mă cu firul alb printre degete .

Zâmbeşte către ea , lungindu - şi gâtul ca să o sărute pe obraz . Îşi scoate telefonul care vibrează enervant din buzunar şi citeşte rapid mesajul . Atinge ecranul şi începe să îi scrie un răspuns , zâmbind larg . De câte ori au făcut aşa vara asta ? Pune telefonul înapoi în buzunar , dându - şi , cu o mişcare bruscă a capului , bretonul din ochi care îl enervează extrem de tare .
" Ah, şi ce ai făcut vara asta ? " o întreabă clipind des , sprijinindu - şi capul de stâlp .
Nu mai durează mult şi vor fi despărţiţi de către valul de copii ce vor intra în Expres ca să ajungă la Hogwarts , School of witchcraft and wizardy . Zâmbeşte larg către ea , admirând - o în sinea lui . Atât de specială doar prin ochii aceia inumani pe care i i - a dat cineva veşnic .

Îşi ia din nou telefonul din buzunar . Citeşte , mai mult printre rânduri , ce i - a scris , şi îi răspunde cât mai scurt şi mai la obiect , atingând cu o viteză fenomenală fiecare literă .
Îi atinge scurt chipul , ajutând - o să se aranjeze . Nu ar fi trebuit să o facă . Este perfectă aşa cum este ea , ciufulită sau neciufulită . Zâmbeşte uşor , auzind răspunsul ei . Da , cam asta a făcut şi el . A ... Alungă acele gânduri sumbre a călătoriilor pe care le - a făcut în acea vară şi surâde către ea , auzindu - i întrebarea . Se gândi cam la felul în care le va da ţeapă celor şase tipi cu care ar fi împărţit în mod normal compartimentul .
" Normal că o să stau cu tine ... " îi spune ridicându - se fără ajutorul ei , fiind încă în stare să sară în picioare . Se gândi la faptul că ar fi frumos din partea lui să îi ia şi ei bagajul dar acea vrajă nenorocită nu îi mai vine în minte . Oftează , mai mult fără un motiv logic , întinzându - i braţul.

Îi strâng degetele puternic , împletindu - le pe ale mele cu ale sale . Surâd la auzul cuvintelor ei . Aceste jocuri între noi doi , aceste cuvinte pe care ni le spunem pe acest ton ... Ne permitem aceste lucruri . Îmi lungesc gâtul , sărutându - i uşor obrazul .
" Chiar ? Nu ştiam ... " şopetsc cu un ton surprins fals , ca un mic actor slab ce sunt . " Cum nici tu nu ştii cât de tare te iubesc eu ! " adaug zâmbind dulce , pronind încet către Expresul ce şuiera enervant de tare .
I - am ignorat colegii care nu pot accepta în niciun fel să piardă în faţa unuia mai mare , mai ... eu , decât ei . Le zâmbesc superior , balansând mâna ei , împreună cu a mea , în faţă şi în spate , ca într - un joc pentru copii mici . Nu că nu m - aş comporta ca un copil mic când vreau .

Reacţile ei sunt mult mai diferite decât celd cin primăvara trecută . Dar , ce - i drept , nici eu nu mai sunt acelaşi de atunci . M - am schimbat într - un fel dintracela pe care încearcă părinţii să ţi - l explice pe la treişpe ani .
Ah , acum ştii , de parcă nu ar fi fost foarte greu să îţi dai seama înainte . Zâmbesc dulce , aşezându - mă pe o banchetă , dându - mi părul brunet din ochi . Privesc încruntat puiul de leu care , pentru câteva secunde , mi - a luat toată atenţia ei . O privesc cum îl sărută pe vârful capului . Zâmbesc ridicând din umeri , căutând telefonul ca să şterg mesajele pe care ni le - am trimis până acum două minute .
" am senzaţia că îl iubeşti mai mult decât pe mine ... " spun , prefăcând un ton fals , când aceasta se întoarce spre mine . " Cursurid e actorie din vară , vă rămânem veşnic recunoscători ! " adaug în sinea mea , zâmbind pal .

Surâd când îi simt greutatea , cea foarte puţină , pe picoarele lui . Îmi petrec mâna după talia ei , trăgând - o mai înspre mine , zâmbind larg şi dulce către aceasta , având grijă să îi sărut uşor fruntea în căderea ei . Mă abţin cu greu să nu pufnesc în râd când îi aud răspunsul .
" Ow , ce drăguţ . Ca tine ! " îi spun surâzând dulce , dându - mi părul din ochi cu o mişcare uşoară , rapidă , aproape un reflex pentru mine . O privesc în ochii aceia care m - au fascinat din prima zi , fermecându - mă până şi în această clipă .
Nici nu mai observ vraja făcută de ea . Sincer , nu îmi pasă dacă ne vede cineva . Până ajungem la castel , a doua zi , cam pe la unu şi ceva , suntem , oficial , încă în vacanţă . Treaba mea cu cine stau şi ce fac . Îi aud replica . Voi fi eu . Şi tu vei fi tu , baby . Gustul buzelor ei împreună cu mirosul ei , mă fac din ce în ce mai euforic , lăsându - mă fără niciun punct de sprijin , rămânând sprijinit numai de ea .

Zâmbesc simţindu-i mâinile pe spate, încercând să reţină fiecare îndoitură a corpului meu, căutând fiecare secret. O las să se joace cu limba mea, strecurându-mi mâinile pe spatele ei, încercând să reţin fiecare parte a corpului ei, fiecare cută a pielii, fiecare îmbinare a oaselor. Îi petrec mâinile prin părul ei fin, pierdându-mi mâinile în el pentur secunde bune, fără a mai avea vreo şansă în a le recupera.
Aerul. Blestemată nevoie necesară a trăitului. Rămân fără aer cu puţin după ea, nemai putând să îi simt gustul dulce, îmbătător. Mă simt euforic. Nu mai este nimic în jurul meu înafară de ea. Prietenie . Până când a fost asta? Acum două minute? O strâng puternic în braţe, cu mâinile împreunate după talia ei, lipind-o de mine.