" I think I ' m a little crazy over you . "

Weekend . Şi , dacă tot e weekend , trebuie neapărat să ias din această monotonie a castelului . Mă trezesc îmbrăcat în mantia mea cea mai subţire din cauza vremii bune de afară şi coborând încet pe streăzile din Hogsmeade către " La trei mături " , unde am să stau până la miezul nopţii . Îmi dau bretonul uşor din ochi , apăsând clanţa . Doi vrăjitori , deabia majori şi ei , se uită încruntaţi la mine . Îi ignor , aşezându - mă la o masă de la geam , mergând înspre stânga . Nu îmi comand nimic , deocamdată . Dacă am să mi iau ceva , o să merite . Acum nici nu ştiu dacă chiar vreau să stau în localul acesta de doi bani . Lovesc ritmat masa , gândindu - mă la ce aş putea face . Nu pot face nimic , dar refuz să cred asta decât înăuntrul meu . Privesc spre geam în speranţa că cineva de la Hogwarts va trece pe aici şi mă va vedea.

Zâmbesc la vederea conturilui ei în această zi monotonă . O privesc zâmbind larg , cu ambele coate pe masă , ascultând cum înjură proprietarii pentru fiecare zi de azi şi până la sfârşitul lumii . Nu am mai auzit asemena înjurături venind de la ea niciodată . O văd cum trece pe lângă un tip , dracu ştie cum îl cheamă , şi vine înspre mine . Continuând să am acel zâmbet dulce pe buze , îmi dau bretonul din ochi şi îi fac cu mâna . Îmi duc mâna la gură ca să ascund rânjetul pervers ce a apărut o dată cu un scurt gând de aceiaşi natură , care mi - ar putea strica "poker face" - ul din această zi oribilă .
S - ar putea să nu fie chiar aşa de oribilă , până la urmă , dacă ajung să stau ceva timp cu ea .

Gândac? Ah, asta a fost atât de crud ... gândi pentru el , continuând să zâmbeasc larg , abţindându - mă cu greu să nu râdă cât de tare pot . Dar acel tip , care , logic , lucrează aici , o merită pe deplin . Şi ce i - a făcut Ireene ar fi doar o mică porţie din ce i - aş face eu . Bine , eu nu am nici nervii ei de oţel ca să stau să ghicesc răspunsul la o întrebare ca să ajung până la mine în dormitor . Zâmbesc către ea.
" Chiar sunt un străin ? " o întreb cu o faţă de căţeluş micuţ în loc de cea zâmbitoare pe care o aveam mai înainte .
Surâsul ei , atât de ademenitor , m - ar fi făcut , într - un moment de slăbiciune , să îi spun tot . Dar nu pot . E ca şi cum i - aş da viaţa mea pe o farfurie . Zâmbesc către ea dulce .

Surâd dulce către ea , făcând semn unuia dintre cei care lucrează aici să îşi mişte fizicul cât mai repede în această direcţie . Zâmbind larg şi plin de voişie , total anti starea lui de acum câteva minute , îi spun :
" Ah , m - ai speriat pentru o clipă . " ofteaz relaxat , aplecându - mă peste masă , ca să îi aud mai bine vocea distrusă de acele înjurături ce se aud pe fundal din cauza unor nişte idioţi care se bat la Şahul Vrăjitorilor . Într - o vreme m - aş fi dus să îi bat pe toţi , aşa , deodată , dar acum chiar nu am nervii necesari acestei mişcări . Întrebarea ei , atât de simplă , mi - a dat de gândit . Chiar aşa , Lee , cu ce motiv ai venit până aici ? Îmi arcuiesc uşor umerii . " Presupun că nu mai îmi place în castel ... " îi spun sincer .
Şi de ce să vin La trei Mături ? Este un local îngrozitor , murdar , dar e singurul han din acest oraş , sat , ce o fi , blestemat .

Să nu îmi mai ... Stai aşa , asta e o presupunere idioată . Mă ridic brusc , ca un reflex la auzul vocilor ei , peste masă , prinzându - i bărbia între degetele mâinii stângi . Zâmbeşte dulce către ea . Cum să se plictisească de ea ? Îi sărută scurt fruntea , apoi se retrage înapoi la locul lui . Ar fi făcut mai mult decât un simpu pupic pe frunte , dar nu simţea nevoia de asta acum . Râse la gesutul ei asupra tipilor care nu ştia să piardă , admirând faptul că un Ochi de Şoim cuminte face din când în când aşa ceva . Observă zâmbetul ei jucăuş , dar nu spune nimic .
" Nu , nu . Casteulul este plictisitor fără tine . " spune el , ca o scuză vorbită pe care ar fi trebuit să i - o spună în priml rând .
Da , aşa este . Fără ea , lumea lui nu prea mai are sens . Nu îi mai pasă de şcoală , de Cercetaşii ăia care nu ştiu să îşi ţină gura ... De nimic . Fără ea.

Surâd dulce când auzi acel cuvânt . Da , sunt al niabii de drăguţ şi de linguşitor când vreau . Şi , peste toate , modest . Zâmbesc , simţind o rafală de vând pe lângă urechea stângă . O baghetă se sfărâmiţă de perete . Înjurătura lui Ireene nu este nimic în comparaţie cu ce am spus eu când m - am ridicat şi m - am întors pe călcâie . Valul fluent de înjurături pe coreeană nu le - a ajuns . Cei patru sau cinci mai au puţin şi îşi scot ochii . Îmi ridic bagheta de la şold şi rostesc o vrajă de împietrire către fiecare . Brusc , liniştea se lasă în jur . Mă întorc către şatenă , zâmbind larg , de parcă nimic nu s - ar fi întâmplat .
" Nu mai spui o dată chestia aia ... Aia cu drăguţ ? " o întreb fluturând din gene în sus şi în jos , ca o fetiţă mică care vrea ceva special .

Zâmbesc când o vede cum râde pe sub mustaţă , aplaudându - mă fericită . La sfârşitul replicelor mele aceasta se ridică şi vine la mine , petrecându - şi mâinile pe după gâtul meu . Nu mă pot abţine . Îmi petrec mâinile pe după talia ei şi o trag spre mine , aşezând - o n poala mea . Zâmbesc, savurând fiecare cuvânt pe care mi - l spune . Surâsul ei , al naibii de dulce şi fermecător , mă face să îmi pierd încrederea . Îi sărut la rândul - mi obrazul ei , savurând secundele în care pot adumleca acel miros dulce pe care îl poartă cu ea.
" Sunt ? Dacă spui tu , te cred . " îi spun , lăsându - mi capul pe umărul ei . " Ştiu pe cineva care îmi seamănă, dar nu pot să spun cum o cheamăăă ... " adaug pe un ton jucăuş , strângând - o mai tare în braţe .

Zâmbesc satisfăcut când îi simt degetele jucându - se cu firele de păr brunet . Îmi las capul mai bine pe umărul acesteia , inhalând din nou mirosul acela ispititor . Cuvintele ei , gesutirle ei , până şi faptul că s - a întors cu faţa la mine , sunt făcute doar ca să cedez mai repede . Evident , asta şi fac . Nu pot rezista acetui ton inocent şi acestui chip de copil mic cu ochii aceia inumani . Îi prind capul între degete , sărutându - i uşor şi scurt buzele dulci , sauvrând gustul la maxim .
" Nu - ţi pot spune numele , dar îţi pot spune că stă în faţa mea . " îi şopetsc privind - o direct în ochi , cu un zâmbet dulce pe buze , aşteptând să priemsc un pupic înapoi .
Aştept prea multe de la viaţă . Dar , de data asta cel puţin , o merit . Merit să fiu sărutat pentru cât de drăguţ sunt .

Se vede pe chipul ei că vrea ă mă mai sărute . Dar nu găseşte niciun motiv . Aş vrea să îi pot spune că nu are nevoie de un motiv ca să facă asta . Până la urmă , de ce i - ar trebui unul ? Nu are nevoie ... Nici eu nu aş avea nevoie de unul , nu ? Dar , cu toate că ştiu asta , nu pot să o sărut . De ce ? Simt cum îmi spunde în pumn părul . Nu îi spun nimic , deşi mi - a tras de păr . Închid foarte uşor ochiul stâng .
Simt , preţ de o secundă , să mă cutremur sub atingrea ei . Dar , din cauza atrenamentului , nu fac asta . Pe dealtă parte , îmi petrec mâna pe după talia ei , lipind - o şi mai puternic de mine . Îi simt buzele lipite de ale mele , înt r- un sărut . Ah , nu e aşa că vrei mai mult ?
Surâd uşor , şi îmi duc cealaltă mână pe spatele ei , răspundându - i la sărut , ameţit de gustul ei.

Zâmbesc în sinea mea auzindu - i scurtul geamăt . Când a ajuns atât de evident ce se întâmplă între noi ? De când roşeşte atât de tare când îi ating chipul ? Toate astea , de când ? Nici nu ştiu cum s - a întâmplat . Doar s - a întâmplat . Şi , o dată ce s - a întâmplat , nu am mai putut face nimic în faţa ei . Sunt la degetul ei mic , mă roteşte cum vrea ea fără să îşi dea seama . Ştiu exact ce gândeşte . Crede că o prostesc . Nu , nu chiar că o prostesc . Doar că o provoc într - un joc în care eu voi câştiga mereu . Surâd , despărţindu - i rapid acele buze moi şi dulci , strecurându - mi limba în gura ei , explorând fiecare colţişor , începând mai apoi să mă joc cu limba ei , simţind cum Ireene mă trage mai aproape de ea , lăsându - ne pe amândoi fără aer . Dar , dacă aş muri chiar acum , în această secundă , aş fi fericit . Nu aş simţi nici un motiv să sufăr .