Let's revive the past...

Lacrimi, durere şi sentimente rănite. Asta simţise când după şase luni, pusese în sfârşit piciorul înapoi în Londra. Îi luase o zi să sosească în Hogsmeade şi când o făcu ştiu că nu mai era cale de întoarcere. Nimeni nu ştia de ce plecase. Se gândi la Grey şi zâmbi nostalgică. Îi era atât de dor de el. Când trecuse jumătate de an, nu simţise. Se îndreptă spre Urlet în Noapte, salutând persoanele pe care le cunoştea.
-Oh Dumnezeule! Doamnă de Valois, strigă o fată şi Rebekah o recunoscu. Era o elevă de la Viperini. Aceasta o îmbrăţişă şi blonda o simţi tremurând şi ştia că plânge. Şi ea ar fi plâns, dar nu dorea să o facă, căci ştia că era timp şi pentru lacrimile ei.
-Bună Alicia, spuse Rebekah şi zâmbi blând, ştergându-i lacrimile. Vorbi cu eleva ei pentru câteva minute bune şi după ce o asigură că se va întoarce la castel, la familia ei, îşi continuă drumul spre Urlet în Nopate. Ajunse rapid şi intră acolo, amintindu-şi de zilele în care, elevă fiind, venea acolo cu prietenii ei. Cu Grey...

Let

Fusese urat de catre marea majoritate a Ochilor-de-Soim si de catre Cercetasi pentru ca statea cu Viperinii, pe vremea cand era doar un student. Si acum, cine ar fi crezut ca pisicherul Grey Austin Anderein va conduce Ordinul Phoenix, dusmanii Viperinilor si Devoratorilor. Inchise ochii, iesind lent din pasajul ce ducea la Urlet in Noapte. Ii era dor de bautura sa preferata, de amintirile invechite cu Rebekah dar pe care le invia de fiecare data, in fiecare noapte de jumatate de an. Inca de cand ea plecase, pur si simplu el avusese numai succese, daca se putea spune asa. Capturase un sfert din Devoratori, culesese multe informati despre locul unde s-ar afla ea si acum preluase conducerea Scolii Hogwarts. Desi locul parea pustiu fara Rebekah, stia ca o va revedea curand. Intra in localul destul de gol, salutand scurt cativa elevi de la Viperini. Se indrepta inspre bar, hangita intampinandu-l zgomotos.
-Buna si tie, Annette. Ca deobicei. ii spuse, dandu-si ochelarii pe varful capului, scapand de geaca.

Ochii sai fixara eleva de la Viperini care intra in local si tipa ca o vazuse pe Rebekah. Sarii automat in fata ei si o intreba daca nu are o halucinatie. Inainte ca tanara sa-i raspunda, Grey tasnii pe usa, alergand inspre Urlet in Noapte. Dadu buzna in acel conac. Strabatu holurile, ajungand rapid in camerei de zi, unde stia ca o sa gaseasca. Satenul fixa canapeaua cu privirea si nu-i veni sa creada. Chiar era acolo. Statea pe loc, inca socat ca se intorsese dupa jumatate de an.
-Rebekah... ii articula numele, parul saten acoperindu-i ochii verzi, stralucitori.