Dance , I wanna dance .

Se trezi făcând paşi mari pe holuri , grăbindu - se spre un loc pe care nu îl ştie . Trece prin faţa intrării la sala de Farmece . Înăuntru sunt două eleve cu care , în mod ilogic , ar fi avut acum meditaţii . Sau un feld e a - i spune aşa . Le dă liber extrem de grăbit . Nici nu ştie unde vrea să ajungă aşa de repde , dar trebuie neapărat să fie acolo , şi încă cât mai repede . Oftează , dându - şi firele de păr burnet din ochi , ciufulindu - se puţin .
Pleacă , lăsându - le în urmă , ştiind deja unde trebuie să ajungă . Se poreşte în faţa uşii . Acum este sigur că acel loc este cel în care trebuia cu atâta necesitate să ajungă . Oftează , dându - şi din nou părul din ochi . Se aranjează rapid , apăsând apoi pe clanţă . Nu este nimeni înăuntru , cel puţin nu la prima vedere . Deşi , acum două seucunde , putea să jure că o va găsi acolo cu siguranţă . Înjură printre dinţi , trântind uşa după el , un tic atât de obişnuit lui .

Trânti uşa după el , intrând înăuntru . Înghiţi în sec când o văzu . De unde ştia că va fi acolo , aşteptându - l ? De unde ? La dracu , de unde ştie toate aceste nimicuri ? Nu le ştie , de fapt . Doar le bănuieşte . La fel cum a bănuit de când a văzut - o că va facem Viperinii mândri , la fel cum a ştiut că vor ajunge aşa . Zâmbeşte dulce către ea , dându - şi bretonul din ochi cu o mişcare rapidă , graţioasă , ce îi lăsă tenul în lumina obscură a sălii plină de tablouri .
" Presupun că ar fi trebuit să mă saluţi ? " spune zâmbind dulce către ea , apropiindu - se încet .O analizează scurt din cap până în picioare, admirând în sinea lui fiecare părticică a corpului ei .
Uniforma aceea blestemată îi maschează perfecţiunea , tot ceea ce se poate admira la ea , mai puţin ochii aceia incredibil de albaştri şi părul roşcat aprins , fermecător .

Zâmbi uşor văzându-i comportamentul copilăros pe care l-a adoptat pe moment. Îi stă în fire să se schimbe de la o secundă la alta, dintr-o clipă liniştită în una vulcanică. Îşi ciufuleşte părul, simţind cum capul îi explodează din nou. Această zi a fost oribilă, din punctul lui de vedere. Urăşte elevii de anul întâi care se cred atât de inteligenţi când de fapt nu ştiu absolut nimic. Zâmbeşte dulce către asistenta sa, ascultându-i turuiala lungă şi obositoare pentur ultimul neuron rămas în viaţă.
" Minunată, exceptând faptul că am avut ore cu nişte idioţi de anul întâi şi că a trebuit să fiu de faţă când directoarea s-a întâlnit cu Grey... " spune el pe un ton moale, liniştit, văzând-o cum vine mai în faţă către el. Surâde dulce la auzul râsului ei cristalin.
Nu face nimic bun pentru el. Nu face decât să îi dea idei şi să îl facă să îşi imagineze că ar putea să dea cu piciorul carierei sale doar pentru ea. Şi se urăşte în momentele de faţă, când crede asta.

Rebekah? Cui îi pasă de ea? Cui îi pasă de oricine altcineva înafară de cei doi? Şi tu, ca un prost, i-ai şi dat idea asta. Oftează, lăsându-şi capul în jos . Fără să se gândească prea mult , se trânteşte pe jos , pe podeaua aceea prăfuită , oftând adânc , din toţi rărunchii .
" She's back and more annoying than ever. " îi răspunde acesta , ridicând din umeri , zâmbind uşor către ea, admirând în continuare corpul fetei.
Îşi dă părul din ochi , gândindu-se la raportul kilometric pe care va trebui să îl facă pentru Şefu' când va avea timp. Dar timp de unde? Nu ai cum să fii cu ochii pe directoare şi să mai şi scrii în acelaşi timp. Zâmbeşte către Alyssa dulce , larg, bine-voitor.
" Grey? Da, este în extaz. " " Spre deosebire de mine. "

O aude punând întrebarea dar nu este în stare să îi răspundă. Ce , să mintă adevărul pe care ea îl bănuieşte deja, aşteptând doar o confirmare a faptelor sale, ca o concluzie a gesturilor şi a felului său de a comenta. O priveşte direct în ochi şi zâmbeşte.
" Nu are rost să îţi spun altceva. Da, o urmăresc pe Rebekah. " spune el pe un ton calm, moale, cre ar fi relaxat pe oricine. " Şi momentan nu am voie să fac altceva. " adaugă pe acelaşi ton, zâmbindu - i uşor fetei, fără să se ridice de acolo de jos.
Ar fi vrut să o poată calma. Dar nu are ce să îi spună. Acesta este adevărul. Devoratorii şi Ordinul nu au fost niciodată în cele mai bune condiţii. Zâmbeşte uşor , lovind ritmat podeaua, având grijă să nu ridice prea mult praf cu fiecare bătaie în piatra rece.

Ok, cu asta l-a călcat pe bec. Se ridică instant la auzul strigptelor ei, având grijă să zâmbească uşor, continuând să fie încrunctat. Ascultă până la capăt ce are de spus, apoi îi aitnge subgil chipul.
" Da, te pune în aceiaşi oală cu Rebekah. Cum şi eu aş fi înaceiaşi oală ca orice elev din şcoala asta nenorocită, nu ?" spune zâmbid din colţul gurii , continuând să îşi ţină deretele pe pielea ei albă. " Ah, dar eu cred fiecare cuvând pe care mi-l spui, până şi cea mai nereuşită minciună pe care mi-o trânteşti când te duci să vânezi pe cineva. Doar nu credeai că înghit chestia aia cu "am dormit prea mult că mi-am învăţat", nu? " turuie el din nou, cu acelaşi zâmbet al lui dulce, inofensiv.
Îşi petrece mâna pe după talia ei, trăgând-o în braţele lui.
" Reţine că eu nu sunt Grey. " îi spune silabisit, cu capul ascuns în mantia ei.

O prinde de mână când acesta pleacă, fără să îi mai spună nimic. Regreţi? Tu regreţi? Dar eu? Eu, care am riscat totul, de la A la Z pentru o ... O simplă elevă? îşi spune, îi strigă, în mintea lui, continuând să fie atât de calm pe exterior. Dacă ar ştii ea de câte ori a închis ochii şi la faptele lui Rebekah, de câte ori s-a prefăcut că nu ştie nimic ca să îi dea acelei femei satisfacţia superiorităţii. Şi tu , dintre toate persoanele, tu trebuie să pui sare pe rană? se întrebă singur, strângându-i mai tare mâna, simţind nevoia să îi zdrobească degetele pentru siguranţa că îi va putea ţine mâna într-a lui pentru totdeauna.
" Da, sunt un idiot. Nu-i aşa că e păcat? Un idiot îndrăgostit de tine. " şopteşte pe un ton amuzat, ridicându-şi umerii într-un arc perfect.

Îi dă drumul la mână imediat ce aceasta îi spune că o doare. Nu voia să o doară. Nu mai voia să o doară. Sau să o doară înacelşai fel în care îl doare pe el. Cum să îl compare cu el? Oftează, dându-i cu grijă părul din ochi, zâmbindu-i apoi dulce şi larg, uitând parcă de tot ce şi-au spus acum un minut. I-a spus. Şi ea nu îi crede cele mai sincere cuvinte de când se ştie? Ar fi zbierat în acea secundă la ea, ca un disperat, sperând să îi arate că nu are nici cea mai mică îndoială în ea. Dar ea nu are de fapt îndredere în el.
" Momentan, nu eşti nici Devoratoare nici elevă. Nu eşti nimic mai mult decât o tânără care mi-a picat cu tronc. " îi spune zâmbind larg, încercând să pară senin, deşi ar fi vrut să nu trebuiască să îi sublinieze din nou că o crede indiferent de ce minciuni îi va spune.

Zâmbeşte când o simte tot mai apropae, tresărind uşor, vag, când aceasta îşi pune mâna pe gâtul lui. Atingerile ei, degetele lor împletite, de ce acum? Nu puteai să aştepţi două minute ca să poată să fugă cu tine, nu puteai să îi mai dai puţin curaj.
" Sigur nu poţi? Nici măcar profesorului preferat? " întreabă el, privind distanţa milimetrică dintre buzele lor, dintre ei.
Mişcările pe care aceasta le face sunt numai ca să îl facă să cedeze mai repede. O priveşte cum îşi muşcă buza. Nu se mai poate stăpâni. O îmipinge uşor în uşă, lipind-o apoi de el, sărutându-i apăsat şi posesiv buzele, de parcă ar fi prima şi ultima dată când ar putea face asta vrodată. Zâmbeşte slab, lipindu-şi din nou buzele de a ei, îmbătat de gustul ei.

Mişcările mâinilor ei îl fac să se enerveze dinc e în ce mai tare, urând faptul că nu poate să o aibă doar pentru el. Cât de ciudat sună acest lucru. Dar este întradevăr, tot ce şi-a dorit de atât de mult timp încât a uitat de când. Răspunsul ei la sărut a fost unul surprinzător. S-a aşteptat la o palmă şi un strigăt, dar nu, l-a sărutat înapoi. Asta este ... de bine sau de rău? Îşi petrece mâinile pe după talia ei, oprind sărutul, ascultând întrebarea pusă de ea.
De unde ştie? Chiar aşa, de ce este atât de sigur? Nu ştie. Este doar o bănuială ce se arată a fi adevărată. Îi zâmbeşte larg, dându-şi părul din ochi.
" Presupuneam doar . Nu presupun bine?" întreabă el zâmbind dulce spre ea, jucându-se cu sfârşitul firelor de păr, rotindu-le între degete.

Se certau? Da, presupune că asta făceau, nu? O ceartă din aceea între doi îndrăgostiţi care nu se put abţine în niciun fel. Zâmbeşte, prinzânud-i chipul între mâinile lui care par extrem de mari. Îi zâmbeşte larg, ascultând răspunsul ei. Avea dreptate? Oh, asta chiar era ceva de reţinut. Îşi lipşete fruntea de a ei, micşorând din ce în ce mai puţin distanţa dintre ele.
" Ah, nu ai putea fi tu, nu-i aşa? Parcă sunt un idiot... Sau nu mai ţin eu bine minte? " spune el zâmbid larg, abţindându-se cu greu să nu îi ridice puţin bărbia ca să îi simtă din nou gustul buzelor acelea dulci, să îl îmbete şi să nu se mai trezească niciodată la această realitate atât de crudă.

Închide un ochi când dinţii Alyssei îl apasă pe piele. Dar Rânjeşte spre ea imediat ce aceasta îşi petrece limba peste muşcătură. Surâde uşor, trăgând-o mai înspre el. Doar puţin, distanţa dintre ei fiind şi aşa destul de mică. Răspunsul ei îl face să râdă. Râde uşor şi puţin, ca la un banc bun pe care îl auzi de atât de multe ori.
" Persupun că voi face acelaşi lucru pe care l-ai făcut tu cu mine. Te voi aduce la disperare... " rosteşte încet şi moale, simţin peste nici două seunde buzele ei lipite de ale lui, în cel mai dulce şi mai pasional sărut de care a aut parte în atât de mult timp. Surâde simţindu-i sânii lipiţi de pieptul lui bine-conturat.

Zâmbeşte larg, ascultânud-i răspunsul. Cum să nu o dernjeze? Lucrurile prin care trece el sunt oribile. Nici nu ştie ea cum este să fi împărţit în zece direcţii deodată, fără nicio şansă de a te aduna la loc când ai terminat.
Buzele lor sunt lipite într-un sărut tăcut, pasional, din care nu s-ar fi desfăcut niciodată de ea. Îşi începe dansul cu limba ei, jucându-se cu ea, explorând fiecare zonă, vrând să fie sigur că ştie totul. o rpiveşte zâmbind, jucându-se cu degetele ei, care sunt lipite de pieptul lui, împletindu-le cu ale acesteia, simţind-o din ce în ce mai aproape, ca să o lipească din ce în ce mai tare de el, ca să nu îi mai dea drumul niciodată.